LISTA INDICATIVĂ este un inventar de situri situate pe teritoriul fiecărei ţări Parte a Convenţiei Patrimoniului Mondial, considerate ca fiind susceptibile de a fi înscrise în Lista Patrimoniului Mondial - LPM UNESCO.

Propunerile de noi înscrieri în LPM nu sunt examinate decât dacă siturile respective figurează deja în Lista Indicativă. Prin urmare fiecare stat trebuie să transmită Lista Indicativă actualizată cu un an înainte de orice propunere de înscriere în LPM. De asemenea toate Statele semnatare ale Convenţiei sunt încurajate să revizuiască propria Listă Indicativă cel puţin o dată la 10 ani.

Listele Indicative sunt un util instrument de planificare a LPM, ele furnizând informaţii despre viitoarele propuneri de înscriere. Statele sunt încurajate să consulte analizele privind LPM şi Listele Indicative ale altor ţări, analize elaborate de organismele consultative - IUCN şi ICOMOS, în vederea echilibrării şi a remedierii lacunelor din LPM. Aceste analize permit comparaţii între temele, regiunile, grupările geoculturale şi regiunile biogeografice în vederea identificării de situri susceptibile de a fi înscrise în LPM.

Este recomandată şi încurajată consultarea studiilor tematice specifice realizate de organismele consultative, a listelor indicative ale altor ţări, a rapoartelor reuniunilor privind armonizarea Listelor Indicative, a Strategiei Globale privind o Listă a Patrimoniului Mondial echilibrată, reprezentativă şi credibilă - disponibilă la http://whc.unesco.org/en/globalstrategy/ - precum şi a altor studii realizate de organizaţii şi persoane calificate.

Fiecare Stat Parte este încurajat să armonizeze propria Listă Indicativă din punct de vedere regional şi tematic. Armonizarea listelor indicative este procedeul prin care, cu asistenţa organelor consultative, este evaluată respectiva listă indicativă pentru a face bilanţul lacunelor şi pentru a descoperi temele comune. Rezultatul acestei armonizări poate permite: obţinerea unei liste indicative echilibrate, adecvată scopurilor Convenţiei, conţinând propuneri cu potenţial real de înscriere în LPM; cooperarea între grupuri de State pentru pregătirea de nominalizări comune (transfrontaliere sau în serie - a se vedea poziţia Frontierele Imperiului Roman).

Este evidentă tendinţa din ultimii ani de a include în LPM noi categorii de patrimoniu considerate subreprezentate (arhitectura secolului XX, patrimoniu industrial, peisaje culturale ş.a.), poziţii transnaţionale precum şi situri din zone geografice subreprezentate, oarecum în detrimentul categoriilor „clasice" de patrimoniu (oraşe istorice, catedrale ş.a.) sau al zonelor geografice suprareprezentate în LPM (Europa). Liste Indicative revizuite recent, recomandate ca repere de UNESCO sunt cele ale Irlandei sau Elveţiei şi sunt disponibile la http://whc.unesco.org/en/tentativelists/.

LISTA INDICATIVĂ A ROMÂNIEI este cea transmisă Centrului Patrimoniului Mondial în 1991 şi conţine informaţii succinte despre fiecare poziţie - http://whc.unesco.org/fr/listesindicatives/state=ro.

În ultimii 25 de ani Lista indicativă a României nu a fost revizuită pe fond, în ansamblul său, ci a fost doar completată în 2004 cu poziţia Centrul istoric al Sibiului şi ansamblul său de pieţe, în 2012 cu Satele istorice Hollókő şi Rimetea şi împrejurimile lor , ca extindere a poziţiei Hollókő (Ungaria), în 2015 cu Pădurile seculare de fag ale Carpaţilor ca extindere a seriei deja existente în Lista Patrimoniului Mondial (cu componente în Ucraina, Slovacia şi Germania) la care participă şi alte ţări europene şi în 2016 cu poziţia Peisajul Cultural Minier al Roşiei Montane. Aceste patru includeri în Lista indicativă au fost realizate în noul format cerut de UNESCO şi, împreună cu nominalizarea Ansamblului Monumental Calea Eroilor realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu - dosar în curs, vor rămâne în lista indicativă nefiind supuse procedurii de revizuire.

Având în vedere principiile generale prezentate mai sus putem conclude că este imperios necesară revizuirea Listei Indicative a României. Un astfel de demers ar trebui să ia în considerare, conform Ghidului Operaţional pentru implementarea Convenţiei Patrimoniului Mondial şi recomandărilor UNESCO următoarele:

Institutul Naţional al Patrimoniului - INP, în urma consultării cu Ministerul Culturii şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a lansat în septembrie 2016 atât Procedura si calendarul de revizuire cât şi Formularul privind propunerea unui sit sau a unor situri pentru Lista Indicativă.

Propunerile primite au fost analizate de o Comisie internaţională de evaluare constitutită în acest scop ale cărei recomandări au fost înaintate în februarie 2017, sub forma unui Proiect de Listă Indicativă, Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale - Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, organismul ştiinţific cu atribuţii legale în domeniu.

CONVENŢIA privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural (1972), acceptată de România prin Decretul nr. 187/1990, este disponibilă în limbile engleză şi franceză la http://whc.unesco.org/en/convention/ şi în limba română la http://lege5.ro/Gratuit/gyydinby/conventia-privind-protectia-patrimoniului-mondial-cultural-si-natural-din-23111972-

GHIDUL Operaţional pentru implementarea Convenţiei, versiunea actualizată în limbile engleză şi franceză, este disponibil la http://whc.unesco.org/en/guidelines/.

CRITERIILE de evaluare pentru demonstrarea valorii universale excepţionale a proprietăţilor/siturilor propuse sunt disponibile în cadrul Ghidului şi la http://whc.unesco.org/en/criteria/