Horitul: Practică veche a cântatului vocal tradiţional

Horile: Elemente, expresii muzicale tradiţionale de patrimoniu cultural imaterial

Horitori: Păstrătorii, interpreţii de muzică vocală arhaică

Horitul, veche practică de expresie artistică din spaţiul românesc, este reprezentat de o specie vocală lirică arhaică şi este răspândit în mai multe localităţi din Câmpia Transilvaniei. Acest tip de manifestare ţărănească are încă mulți adepţi în vatra satului, în general oameni simpli, a căror preocupare principală este truda pământului. La câmp, la pădure sau în propria ogradă, horitorul îşi uşurează munca prin hori şi rugăciune. Va dovedi în acest fel că vocea umană a fost şi va rămâne pentru totdeauna cel mai frumos instrument creat de divinitate.

Horile sunt adevărate dovezi de înţelepciune şi filozofie ţărănească şi redau prin textele lor trăiri diverse, de tristeţe, jale sau durere şi de foarte puţine ori, de bucurie. Melodiile au o linie simplă, de structură mono- sau cel mult bipartită, şirareori depăşesc ambitusul unei octave,  însă sunt foarte bogate în ornamentaţie, aşa zisele înflorituri, cu care horitorii îşi împodobesc creaţia.