Cucii

Obiceiul cucilor este atestat doar în sudul României, respectiv în Muntenia şi în Dobrogea. Cu câteva decenii în urmă, obiceiul era practicat în localităţile în care gospodarii de origine bulgară erau majoritari.

Astăzi, obiceiul tradiţional al cucilor se practică doar în Brăneşti, jud. Ilfov. În Banat există un obicei similar, care se numeşte popular „Nunta cornilor” (în Rudăria) sau „Tocma cornilor” (la Bănia), practicat în perioada ce poartă denumirea de Săptămâna Nebunilor.

Obiceiul cucilor reprezintă un ceremonial de fertilizare şi purificare a spaţiului şi  timpului. Este performat anual, în prima zi după Lăsatul Secului de la Postul Paştelui, prin practica magică a bătutului ritual.

În timpul fast al sărbătorii sunt ipostaziate imaginea Vechiului şi cea a Răului, prin intermediul cărora sunt sancţionate viciile comunităţii. Pentru ca ceea ce este vechi şi maculat să fie înnoit şi purificat, mai întâi, trebuie cunoscut şi numit de către comunitatea tradiţională, deoarece „a da în vileag” este echivalent cu „a anihila”, când imaginea răului stârneşte râsul.

Prezenţa măştilor şi nucleul desfăşurării alaiului de Cuci pe străzile Brăneştiului sunt fundamentate pe dihotomia vechi-nou şi steril-fecund.

Grupuri mici, alcătuite din 4-6 tineri, defilează pe strada principală din Brăneşti înveşmântaţi în costumele consacrate ale unui alai carnavalesc (chipurile de cuc şi cucoaicele). Cucii şi cucoaicele sunt mascaţi în reprezentări zoomorfe şi antropomorfe.

În noul ciclu, deschis prin Postul Paştelui, „cei bătuţi” vor fi feriţi de boli şi de spiritele rele. De asemenea, vitele lor vor fi sănătoase, iar roadele câmpului vor fi din belşug.