Estimarea inestimabilului sau despre impactul patrimoniului culturala supra economiei, a societății, a culturii și a mediului.

Știați, de exemplu, că sectorul de activitate dedicat moștenirii culturale poate crea, pentru fiecare loc de muncă direct, alte 26,7 locuri de muncă indirecte – în timp ce în cazul industriei producătoare de mașini raportul este de numai 1 la 6,3? Dacă nu, atunci lectura următoarelor pagini este mai mult decât binevenită.

Rod al eforturilor depuse timp de doi ani de nu mai puțin de șase actori prezenți pe scena
internațională a domeniului, rezultatul analizei respective este surprinzător chiar și pentru cunoscători.

Pe scurt, este vorba despre faptul că, în fine, atât la nivel politic, cât și la nivel administrativ, patrimoniul cultural nu mai este înțeles ca o relicvă ce reprezintă doar o povară pentru buget(e), ci ca o adevărată resursă, a cărei exploatare inteligentă aduce beneficii din numeroase puncte de vedere. Pe de altă parte, această nouă perspectivă obligă și la o nouă abordare și, ca urmare, ca orice resursă reală și cea constituită din moștenirea culturală, imobilă, mobilă și imaterială, trebuie evaluată. Cum însă, după cum se știe, patrimoniul cultural este (în sine) inestimabil, valoarea sa poate fi măsurată prin estimarea impactului pe care îl are asupra economiei, a societății, a culturii și a mediului, natural și construit.

Din acest punct de vedere, proiectul prezentat în rezumatul ce urmează a tras câteva concluzii relevante. Astfel, dat fiind faptul că toate cele peste 750 de studii și studii de caz analizate consideră a priori că moștenirea culturală exercită influențe favorabile asupra vieții contemporane, inevitabil, aceste înrâuriri pozitive sunt o realitate. În schimb, până de curând, această realitate nu a fost nici analizată în profunzime și nici cântărită în mod frecvent – acesta fiind, probabil, unul din motivele pentru care aportul patrimoniului cultural (deși acceptat ca existând) nu este conștientizat suficient de bine.

Și, nefiind suficient de bine conștientizată, contribuția – economică, socială, culturală și ecologică – a moștenirii culturale nu poate fi dirijată în mod corespunzător. Astfel, investițiile nu pot fi nici orientate corect, pot produce efecte adverse (după cum se constată în prezent la Barcelona și la Veneția) sau nu pot fi nici măcar fructificate. Or, s-a demonstrat, de exemplu, că un singur monument istoric poate avea, numai din impozite pe venit, chiar și un randament anual de peste 600% – ceea ce, desigur, îl transformă într-un argument politic și administrativ mai mult decât convingător.

A sosit deci cu certitudine momentul să recunoaștem și aceste alte genuri de merite ce revin patrimoniului cultural și putem face acest lucru dacă folosim toate instrumentele de evaluare cantitativă și calitativă pe care le avem deja la îndemână, dacă dezvoltăm altele noi, apte de a identifica modul în care influențele asupra diverselor laturi ale vieții se potențează reciproc, și dacă monitorizăm cu grijă evoluția acestora.

În toate aceste sensuri, proiectul intitulat „Cultural Heritage Counts for Europe” constituie un sprijin mai mult decât util pentru autoritățile centrale și locale – motiv pentru care, pe bună dreptate, Institutul Național al Patrimoniului l-a ales pentru a deschide seria de publicații dedicată unor documente și studii relevante pentru viziunea actuală asupra moștenirii culturale.

Căci, după cum putem deja constata, nu este doar necesar, ci și benefic să adoptăm această (relativ) nouă perspectivă.

Prof. dr. habil. Hanna Derer
Președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice