Ouă încondeiate
Meșteșuguri tradiționale

Oul – minunea de început a lumii; oul păstrează întreaga căldură solară; oul a fost, este şi rămâne: Promisiunea. Brâncuşi spune despre ou că e „maica formelor, a tuturor formelor” şi-l dăruieşte Eternităţii. Dintre toate obiceiurile româneşti, cel al încondeierii ouălor de Paşti este de departe cel mai gingaş şi mai cald.

Ce fericire poate fi mai mare decât a ne vesti unul altuia prin intermediul ouălor roşii „Hristos a înviat”? Fiecare român îl pregăteşte şi-l are pe masa lui de Paşti la loc de cinste. Dar poate nicăieri ca în Bucovina oul nu este privit cu atât de multă dragoste şi nici obiceiul scrierii lui nu este ridicat la nivel de artă ca aici. Femeile din această zonă – adevărate creatoare de frumos, ştiu mai bine ca oricine să scrie poveştile minunate ale acestui tărâm de basm pe coaja fragilului şi delicatului ou.

La ediţia Taberei de creaţie din 1998 au participat ca invitaţi câţiva meşteri cu mâini de aur şi grai dulce – Filoteea Drajmici, Nicolae Drajmici, Aurica Aneci şi Valeria Fercal – Paltinu jud. Suceava. Pe lângă modele noi, create de ei sau văzute la alţi meşteri, aceştia păstrează, aş putea spune aproape cu religiozitate, motivele bătrâneşti. Fiecare ou încondeiat care iese din mâna lor este diferit, fiecare are propria personalitate, propria frumusete. Motivele folclorice sunt cele care se găsesc în întreaga simbolistică românească: spicul, soarele, frunza şi mai presus de toate, ca o reconfirmare (a câta oara?) a creştinătăţii noastre: Crucea. Aceste două adevărate meşteriţe ne-au oferit pe parcursul ediţiei din acest an o revărsare de frumos, o încântare pentru ochi şi inimă.

Foto

Descoperă
Articole similare