În zonele de influenţă maghiară, de Lăsatul Secului, se ține obiceiul numit „fărşang”, „fășang” sau „făşanc”. Dintre cele mai cunoscute localităţi enumerăm Rimetea (jud. Alba), Tigău (jud. Bistriţa Năsăud), Certeze (jud. Satu Mare), Apaţa, Ormeniş, Tărlungeni (jud. Braşov) Arcuşi, Ciucu de Sus, Ditrău, Sânsimion, Sândominic, Armăşeni (jud. Harghita), Aiud, Izvoru Crişului, Sâncrai, (jud. Cluj), Sfântu Gheorghe (jud. Covasna), Viscri, (jud. Braşov) și localităţi din judeţul Maramureş. 

În scenariul ritual, feciorii de însurat parodiază cu precădere nunta, înmormântarea și medicul și colindă gospodăriile din sate. Fărşangul reprezintă o păpuşă din paie îmbrăcată în straie vechi, ce se arde la finalul carnavalului ca simbol al primăverii.